Gata. Am obosit!

Adevarul e ca vreau sa scap de virusul asta al internetului. E o adevarata nebunie asta cu site-urile de socializare. X vrea sa devenim prieteni pe cutare site, Y vrea pe alt site si tot asa. Facebook si Twitter mi-au mancat zilele! Si toate momentele dragi petrecute cu familia si prietenii. Prietenii adevarati, cei cu care ma intalnesc in viata reala, nu doar vorbesc pe mess. Cei de care chiar imi pasa, nu ii intreb "ce faci?" din complezenta. Cei carora le poti cere un sfat si le poti face confidente. Stii, chiar ma bucur ca am avut o copilarie fara Facebook. Fara Twitter. Fara Netlog. Fara HI5. Fara Blogger. Fara Wordpress. Fara MSN Spaces. Fara .....mai adauga tu aici ce-ti mai trece prin cap. Si nu-i inteleg nici pe cei care au cate 1500 de prieteni (excluzand persoanele publice) si care tot mai vor si mai vor. Chiar acum m-am 'trezit' cu o invitatie de prietenie de la un oarecare pe numele lui de "scena" NNECUNOSCUT, caci altfel nu stia sa-si spuna. Un soi de no name.
Am obosit. Gata cu foiala asta de colo colo. Un blog, 7 pagini, 100 de prieteni pe facebook dintre care 25 sunt necunoscuti sau doar...cunostinte. E o mega-pandalie moda asta de a avea cat mai multi prieteni, a fi cat mai cunoscut si a atrage cat mai mult trafic. Pentru ce? Pentru ce toate astea? Parerea mea e ca nici unul dintre noi nu suntem adevarati, nu suntem reali. Ne prefacem tot timpul. E clar ca nu poti fi tu insuti intr-o lume a etichetelor de tot felul, unele mai colorate decat altele, altele mai zgomotoase. Nu putem decat sa pretindem ca suntem reali, dar toti purtam o masca. Sau cum spunea profesoara de limba romana, suntem forme fara fond. Umblam, ne strofocam, ne agitam sa facem cat mai multe si...pentru ce? Unde ne duce toata alergatura asta? Nu poate decat sa ne indeparteze si mai mult de noi, de adevaratul nostru sine. Nu poate decat sa ne imbrace si mai mult in straie pestrite. Ii spuneam sorei mele ca pune prea mult accent pe aspectul fizic, cand am realizat ca de fapt sunt la fel ca ea.

Cati dintre prietenii tai stiu care e adevaratul tau sine?

Psihologia sinelui integral

Jon R.G. Turner, fondatorul psihologiei sinelui integral, sugereaza intr-una din lucrarile sale ca in afara de codul nostru genetic (ADN), noi mostenim inclusiv starile sufletesti pe care le-au avut parintii nostri  in momentul conceptiei, dar si de-a lungul celor noua luni de sarcina. Daca acest lucru este adevarat, inseamna ca fundamentul pe care este cladita intreaga noastra viata consta in ceea ce au simtit parintii nostri unul fata de celalalt, dar si fata de ei insusi, in momentul conceptiei nostre. Sentimentele, gandurile si atitudinile lor de atunci reprezinta temelia ADN-ului nostru emotional. Aceste tipare sunt activate dupa nasterea noastra. (pentru mai multe amanunte vezi capitolul 3 din carte "Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata...").


Extras din cartea "Vindecarea sentimentelor ...din inima ta", p36, editia in limba romana.

Si  - daca stau bine sa ma gandesc - chiar asa si este. Tot ceea ce suntem, suntem datorita parintilor nostri care ne-au dat atat infatisarea fizica, dar si bagajul emotional.

Schimbarea

Stiti, m-am intrebat mereu de unde vorba aia: "sa ramai asa cum esti" sau "sa ramai neschimbat" sau si mai cunocuta "sa nu te schimbi!" cand de fapt, noi toti ne schimbam zilnic?! Nu e zi care sa semene cu cea anterioara, desi faci aceleasi lucruri. Nu e lucru care sa nu se schimbe. Tu te uiti in oglinda in fiecare zi, dar vezi mereu alt om. Cum asa? Pai asa bine! Peste noapte te schimbi~! Ca e si vorba aia: "dar ce-a patit asa de s-a schimbat peste noapte?" N-a patit nimic, s-a schimbat pur si simplu! Schimbarea e inevitabila, toate se schimba si ca sa-i faci fata cel mai bine trebuie s-o accepti. S-o primesti atunci cand vine fara sa te impotrivesti. Fara s-o negi, fara sa spui ca nu exista. Cand colo, noi oamenii suntem invatati de mici copii exact inversul! Sa ne gasim un loc de munca si sa ramanem acolo, sa ne alegem o casa si o stam fixati pe ea toata viata, sa ne alegem un partener si cu ala sa ajungem la batranete! Cand si vremurile se schimba si nu mai poti avea doar un loc de munca, cand si casa ajungi s-o vinzi, fiind nevoit sa iei alta, cand si partenerul de viata nu mai corespunde si trebuie si el schimbat! Cum?!?!!?? Cum sa nu existe schimbare cand ea e peste tot!? Si cum sa vina ea usor cand noi ne impotrivim ei cu inversunare?

Lucrurile se schimba, schimba-te si tu usor, incet, o data cu ele.

Aventura incepe din nou

Viata este o invatare constanta si marele saman Wallace Blach (Elan Negru) spunea ca ar trebui “sa mergem prin viata intr-un mod sacru”. A merge intr-un mod sacru este o arta de a trai fiecare clipa, ca si cum aceasta urmeaza sa fie ultima, de a porni la orice drum ca si cum ar fi cel dintai, de a ne trezi in fiecare dimineata ca si cum ar fi prima dimineata. A merge in mod sacru inseamna sa ne abandonam suferintele, teama, spaimele, si sa ne deschidem imensitatii fiecarei clipe. Posibilitatile noastre sunt realmente nelimitate atunci cand avem inima, spiritul si corpul deschise. Fiecare pas inainte este o noua moarte si o renastere, fiecare pas inainte este o noua descoperire si o noua vindecare.