Desi totul se schimba. Se schimba in permanenta. E inevitabil. Nici sa te intorci la 17 ani nu poti. Inchipuie-ti ca te-ai putea intoarce in timp de fiecare data cand ai vrea, la un moment dat te-ai plictisi. Dar e genul ala de plictiseala pe care noi oamenii nu-l intelegem, pentru ca nu l-am experimentat niciodata, desi suntem nemuritori. Sufletele noastre cel putin sunt, caci corpurile le tot schimbam din cand in cand. Si ata e cat se poate de clar cand aud din ce in ce mai multe persoane spunand ca au un sentiment de deja-vu. Oare de ce? Daca ar fi sa ma gandesc de cate ori l-am avut eu, n-as termina de scris nici in 100 de zile.
Mereu m-am gandit la 30 ca la o cifra oarecare, foarte departe de mine. 30 3 asociata cu maturitatea, cu implinirea, cu reusitele, mai mari sau mai mici. 30 poate nu e doar o cifra rotunda, poate e putin mai mult. Si cand mai ai o zi si oficial implinesti 30 de ani, te simti putin aiurea. Te gadila putin obiceiul sa tragi linie si sa vezi ce iese, ca deh, asa fac toti. Dar eu n-am inteles de ce linia asta trebuie sa fie mai colorata decat cea de la 24 sau de la 32 de ani. Ce conteaza ca e 30, cu un "0" perfect rotund? Inevitabil cazi intr-o stare melancolica, mai ales cand la geam se aud stropi de ploaie. Insa cum imi place sa cred ca-s o optimista, am alungat de dimineata toate melancoliile astea cu o cafea cu miere si niste biscuiti Digesta. Ah! Si-un ceai fierbinte acum!
PS. Acum 30 de ani, 6 octombrie venea cu mult soare sclipitor si cu vreo 29 de grade in termometre. Asa ca e musai sa sclipsesc si eu :P
LA MULTI ANI !!!
ReplyDelete<:-P
Multumesc pentru urari, David, maine este ziua mea :)
ReplyDelete